De-atâta răutate ce-n jurul meu se strânge Prin oglindirea mării privesc cerul cum plânge ************************************************ E totul amintire că ardem firul vieții Și strazile-s străine căci ne iubim pereții Ne punem la-ndoială cuvântul și esența Și capturați de vise ne vindem existența Adeseori parcurgem iubiri nemărginite Și aruncăm cu piatra în clipele trăite Dar zilele-s străine în calendarul vieții Aflați în întuneric vorbim doar cu pereții Lăsăm să cadă dorul pe ochii triști ai lumii Călcând pe demnitate noi ne-am ucis străbunii Dar suferința-i mare în trupul cu dreptate Că rănile-s multiple iar viețile ni-s luate Atingem cu privirea atâtea nopți stelare Cunoaștem firul ierbii și razele de soare Dar ceea ce nu poate vreun om s-ating-o dată Este chiar libertatea și n-o găsești pe hartă! Georgian Ionuț Zamfira 05.03.2021