Capabilă de haos e femeia în aşezarea vieţii pe pământ şi focurilor vii le e scânteia arzând şi legi, şi ordini, şi cuvânt. Ea, revărsând din viaţă înspre viaţă capabilă de haos e mereu, în unda ei amestecând semeaţă şi omenesc şi paradis de zeu. Şi aspre legi i-au făurit făgaş să nu se-abată de la drumul drept, dar ea mereu în mersu-i pătimaş ascunde uraganele la piept. Şi haosul părinţii înspăimântă călcând pe legi, şi ordini, şi cuvânt şi-aduce tulburări în calea sfântă a vieţii hărăzite pe pământ. Cum un bărbat capabil e de moarte femeia e capabilă de viaţă, ducând cu sine viaţa mai departe ca după noaptea grea o dimineaţă. Şi darul ei încercuit cu legi aduce vieţii neîntrerupt adaos şi fără ea nu am mai fi întregi şi tot cu ea ne vom iubi în haos. 23 iulie 2015, Bucureşti