...și unde să așterni poteca croitoare până la zâmbetul privirii ce-a ros în pietre mâinile pe rând curgerea lină a nopții noastre către ziuă cu puii ei frumoși în aripi ne vor urma luciri ce-năbușim de-o viață și date de perete în toate părțile cuvintele împreunarea acelorași frumoase veșnicii...