Necuprins

Tu, ce te naşti din lumi dăruite
în spate stă cineva de veghe,
poţi să te înalţi cât e de înălţat
înţelegând minunea alcătuirii,

porti ca stăpânul ochi dar văd prea puţin
şi încerci să-i faci să vadă mai mult.

Din necunoscut voi desprinde lumina
de-ar trebui să se coacă ideile-n zbor,
să pătrundă şi găurile negre.

Sunet întors ca ecou în gândul subţire
de se nasc alte dimensiuni...

ridicându-te deasupra de zei
limba lor s-o înveţi
şi apoi murind mai sărac
decât tot ce-ai atins
din necuprinsul ştiut.