– Ia vin-încoace, măi nepoate! Dar ce te-ai cufundat acolo-n socotele; Vino de vezi aice un negustor cât poate La cazuri, ştii, mai grele. Cunoşti tu cea bucată de-aba, de molii roasă, Şi putredă, şi groasă, Ei bine, Dumnezeu Trimise-un nătărău Şi iată bănişorii că-mi sunt acuma-n palmă, Pe-un lucru făr’ de seamă. – Aşa poate să fie, răspunse cel chemat, Dar, unchiule, eşti înşelat, Că tu monedă falsă pe marfă ai luat. Aşa diplomaţia înşeală şi se-nşeală, Aşa mai mulţi din oameni, mic de la mare fură; Cu osebire numai, că unii nu au gură Să dea pe alţii la iveală.
sâmbătă, 19 aprilie 2025