(Impuetum est core meum donec requisescat in te-Fer Augustin) Urc să ajung la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct minuscul de lumină din suflet zăgăzuită în neputinţă de a mă afla de a Te regăsi de a Te simţi de a Te avea fără îndoieli fără să-Ţi dau un chip fără să Te strig cu un nume învăţat în colţul meu de lume o briză ciudată îmi sapă în gânduri îi vezi viermii şi-au început ospăţul în trupul înjunghiat de timp în oase sună frigul alb al catafalcului şi totuşi sunt acelaşi eu cu luminile dimineţii în ochi încă nu am plecat încerc să adun toate umbrele la răsărit să echilibrez balanţa între mine şi lut am să-mi sădesc împrumutul în braţele pământului la vremea scadenţei să-l cresc în fire de iarbă şi păsări groparul nu poate să ridice ţărâna de la pământ la cer să-mi acopere sufletul fără formă fără nume fără cuvinte deschisu-mi vei calea din nou spre Tine lumină
sâmbătă, 31 mai 2025