Mi-am îmbrăcat cuvintele în straie Mai ruginii, așa cum e răpciune, Cu ploi acide, prafuri și noroaie De parcă e altă dimensiune. Doar fluturi argintii și frunze moarte Sub felinar dansează împreună, Când scriu răvașe lungi, privind spre Marte, Și le arunc cu ciudă-nspre furtună. Va trece poate-o adiere mută De toamnă despuiată de veșminte Să-mi spargă-n țăndări liniștea argută Ce mă ucide-n loc să mă alinte. - Mi-au îngheţat cuvintele pe buze, Condeiu-n călimara din vestibul Adoarme trist sub ploaia de acuze A toamnei ce dictează. Unde-i scribul Ce până ieri scria romanțe-albastre? L-or fi ucis cu pietre vrăjitorii? Se-aşterne praf pe visurile noastre Sau le-au luat în zborul lor cocorii? Pecetluite-s buzele de sarea Atâtor nopţi sub zodia-ndoielii, Când pe ghergheful vremii plânge marea, Iar noi purtăm însemnele greşelii. Ioan Grigoraș & Liliana Trif
sâmbătă, 31 mai 2025