Neliniști de toamnă

- Se-anunț-o toamnă lungă și mi-e frică
De seri ploioase, dimineți cu vânt,
De nopțile pustii ca un mormânt
Pe care scurm-alene o pisică.

Degeba-mbrac o mantie de ploaie,
Pe cap o șapcă fără cozoroc,
Că timpul curge-ncet și mă sufoc
Prăjind câte-o secundă în tigaie.

Trosneşte focu-n șemineu și joacă
O flacără desculță pe sofa
Și mă gândesc că poate-i umbra ta
Ce vrea cu mine toamna s-o petreacă.

- Septembrie mai poartă-n buzunare
Văratice parfumuri și licori,
Prin gene mustul poți să i-l strecori
Și suntem răsfățați cu-atâta soare

C-ai zice că nicicând n-au să mai vină
Neliniștile toamnei peste noi...
Se-ntoarce vara iarăși înapoi
Rostogolind un bulgăr de lumină.

Hai, vino la cules, din rodul viei
Să stoarcem iar al zeilor nectar
Și să gustăm pahar după pahar
Licoarea dulce-amar-a poeziei.

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif