- Știu c-ai să pleci, vacanța te îmbie Să lași condeiul pentr-o săptămână, Să evadezi puțin din poezie, Dar cât lipsești vreau să mă ții de mână Și să mă porți prin locuri neumblate, La pieptul tău să strângi acea comoară Pe care am închis-o într-o carte Cu fantezii aprinse. Dulce-amară Să-mi fie noaptea când absența lungă Mă va lovi în piept ca un ceasornic Ce bate infernal vrând să-mi străpungă Secundele pustii... Te-aștept, statornic. - Te voi lua cu mine prin povestea Ce-şi deapănă secundele pe ghemul Istoriei şi rândurile-acestea Vor contura în lipsa mea poemul. De parcă nu ai ştii, deja, iubite, Că împărţim acelaşi cer şi-n sânge, Trec armăsari de smoală, pe copite Duc dorul meu de tine. Mă voi plânge Lui Dumnezeu că vara-i o şaradă, Un vis nostalgic galopând prin stepe, Dar mâine-n zori ţi-oi scrie pe zăpadă Că viaţa mea şi-acum cu tine-ncepe. Ioan Grigoraș & Liliana Trif