- Simt soarele cum îți alintă sânul, Obraznic anotimp, nu pot să cred Că mă aprind ușor, ca tot românul, Dar astăzi nici în astre nu mă-ncred. Îmi fierbe sângele de gelozie Când vântul îți sărută un picior Și vrea să guste-un vers din poezie Chiar dacă bănuiește c-am să mor Privind cum te sărută stropi de rouă Sau cum albina strânge din nectar, Gram după gram, din buzele-amândouă În fiecare zi după orar. - Nu vreau să fii gelos, nici nu se cade, În decolteul bluzei, curios, Bătrânul soare duce cruciade, Oricât m-ascund de el e de prisos. Iar vântul care urcă-ncet pe coapsă Descoperind curburi ciocolatii, Ar merita, degrabă, o pedeapsă, Dar tu-l inciţi cu-aceste poezii. Simt uneori că luna e geloasă Când sub dantele-alunecă încet Şoptindu-mi: “Liliana, eşti frumoasă!” Dar eu sunt doar a ta, iubit poet. Ioan Grigoraș & Liliana Trif