La mulţi ani, Ioan! Dacă spre atingerea unui vis ar exista drumuri, mi-aş dori să fiu o hartă sub paşii tăi, să nu te rătăceşti niciodată! “Visele cele mai nebuneşti se scriu cu cerneala inimii.” Marc Levy Nu ştiu nici azi din ce-şi compune viaţa Balada pentru coarde şi pian, Dar mi-am dorit să-i fur eternitatea, De ziua ta, să ţi-o ofer, Ioan. Să-i savurezi aroma dulce-amară Întârziind sub pleoapa unui vers Născut târziu, cândva-ntr-o primăvară, Când m-ai luat de mână şi am mers Pe-un drum de gând, acolo veşnicia E-un lucru cert, şi-acum îmi amintesc Că zilnic ne-aşteptam în poezia Ce ne-a unit, când straniu, când firesc. Apoi mă-ntreb: de ce să fur secunde Şi să le-ascund în slovele de dor, Când anii trec şi nu-i mai pot ascunde?... Dar ştiu că tu vei fi nemuritor. Când toamna-şi culcă fruntea-n poala serii Trec nostalgii prin norii diafani Şi gândul meu te caută departe Cât să-ţi şoptească tainic: „La mulţi ani!” Nici azi nu ştiu din ce se naşte visul Poete drag, dar ochii tăi mi-au spus Că nemurirea doarme-n paradisul Unui poem, de-aceea m-am supus.
sâmbătă, 31 mai 2025