Neputința uitării Într-un trecut am enunțat o lemă șoptindu-ți ce simțeam în mod firesc, Și-n astă zi, cu fulgi în diademă, Îți voi șopti din nou că ”Te iubesc!” Pe tabla vieții mi-am întins trăirea și nu am vrut nicicum să te rănesc, când publică mi-am înșirat iubirea scriind două cuvinte ”Te iubesc!” Îți amintești interna mea trăire pe care n-am putut s-o potolesc când ți-am întins a inimii grăire în cele doua slove ”Te iubesc!”? Trecut-au ani sub a schimbării undă, Dar cele amintiri mă tot izbesc când tabla vieții n-a putut s-ascundă eternul meu mesaj că ”Te iubesc!” Or trece ani, fixați poate-n albume, Și de-oi uita curând să-i socotesc sunt sigur că nicicând în astă lume nu voi uita să-ți spun cât ”Te iubesc!”
sâmbătă, 31 mai 2025