Nuuu, nu le vom mai rosti, cuvintele din jurăminte transpiră propria teamă înghețând în hăul urechilor, murind izbindu-se oarbe între ele, pentru ca apoi să le naștem, pentru ca apoi să le renaștem încercând să ne renaștem. Eu mi-am cusut gura cu un fir din părul tău, de teamă să nu îți jur ceva. De-ai să mă ții de mână, s-o simți zvâcnind de cuvinte, am să merg cu tine până acolo unde se termină poezia.
sâmbătă, 31 mai 2025