Nici noaptea asta n-a reuşit să mă adoarmă turnându-mi susurând viclean somnu-n ureche când prin cealaltă îmi răzbeau bătăi din tine care sfarmă orice abis de somn, lăsându-mi ochii să plutească fara eche. N-am mai dormit de mult; din puful pleoapelor au început deja să-mi crească aripile unui zăgan adult ce vor doar visul ne-nceput de noapte să-ți umbrească. De dimineață-am să-ți zâmbesc căzut pe umăru-ți fierbinte, gonind din aripi ceața nopții rătăcită-n plete şi n-ai să îți aduci nici azi aminte cum e să te păzească ochii-mi de erete.