circumvoluţiunile mele atipice genetic contaminate de rebeliune existenţială au rămas scurtcircuitate fatal din clipa scrijelită pe răbojul destinului când nimbul tău mult prea albastru s-a izbit vremelnic de ecoul întemniţatului meu suflet am urcat un milion de trepte cu tine încătuşati în acelaşi vis am atins un petic de cer şi am gustat puţină ambrozie apoi nimicul s-a întins din nou ca o lavă pe câmpii înverzite alerg bezmetic orb prin trecut strig în noapte cuvinte necunoscute împărţit între ieri şi mâine mă întreb inutil cine sunt unde-mi eşti
sâmbătă, 31 mai 2025