- Nu caut scuze, nici pretext, Să-mi motiveze permanent Păcatul care în context E cel mai sigur argument Că-s vinovată. Recunosc, Stigmatul dragostei îl port Pe pielea cu parfum de mosc, Osândă dulce şi confort Când braţele mă găzduiesc Şi mijlocul mi-l frângi flămând Abdic tacit. Păcătuiesc? E prea târziu sau prea curând? - Azi mă declar (ne)vinovat Că mă îmbăt când te respir, Nu-mi pasă dacă e păcat, Ești o esenţă, elixir... Că n-am avut curaj de-ajuns Să merg pe sensul interzis, Sunt vinovat și un răspuns Îți dau în fiecare vis Când mă scufund în labirint Și doar în sângele tău știu Să înfloresc, să mă alint, Să-mi spun că încă nu-i târziu. Liliana Trif & Ioan Grigoraș