nici nu ştiu dacă erai tu acolo pe malul unui râu unde o ploaie cu stele se lăsa în jos, pe valurile unei mări dezvirginată de privirile îndrăgostiţilor ce-au poposit acolo pentru o atingere reciprocă pe mătasea nisipului fierbinte nici nu ştiu dacă erai tu acolo, pe banca unei gări ascetice atâţia oameni au murit în ea, pe fiecare bucată de marmură ancestrală se putea vedea o atingere a unei mâini de femeie împlinită nici nu ştiu dacă erai tu acolo, printre oamenii ce aleargau pentru un ajutor social ca şi cum întreaga lor existenţă s-ar rezuma la o conservă de ton dar tu nu erai printre ei, tu nu alergai pentru o conservă de ton nici nu ştiu pentru ce alergai sau unde erai tu dar ştiu sigur că alergatul tău nu era decât un mers elegant din visare spre realitate, din mine spre tine o dragoste transcedentă pe care nu o vedeam în care nu ştiam unde eşti, dar te simţeam undeva inefabil