Nu vine ploaia când o cheamă pământul. Nu vine lumina când întunecat e gândul. Nu vine nimeni durerea să-ți aline să te întrebe cât de greu îți este sau cât de bine. Nu vine iubirea când sufletul o cheamă. Nu vine nici fiul nici fiica să-ndepărteze mâhnirea când lacrimi curg în năframa de mamă. Nu bate vântul când în arșiță-i viața. Nu vine nici cântul de copil să îți aducă speranța când singure şi abandonate simțurile-ți sunt. Nu vine nici vânt nici lumină nici ploaie nici cânt.