L-a adus Suzy acasă, într-o vară, mai demult, s-au plăcut şi împreună câtva timp au petrecut. L-am tratat ca pe un fiu, ce s-a întâmplat nu ştiu, îmi zice şi acum mamă, pe el Nicolae-l cheamă. Nu e Ţarul Nicolae şi nici fante de Obor, e băiat de Colentina, isteţ, şi curtenitor… Că nu-i Sfântul Nicolae, este purul adevăr, prietenii-l strigă Nicu! şi-i băiatul lui tăticu. Pentru Suzi, Nicolae, ades este Nicuşor, îşi dorea probabil fata să aibă un frăţior. Nu le-a fost dat, împreună să îşi facă viitor, Soarta i-a ales pe alţii să fie perechea lor. Toate, una peste alta, sunt o lecţie măreaţă, ei vor fi mereu prieteni, bucurându-se de viaţă.