A început să bată vântul și-a îngropat sub frunze ziduri, un crivăț mi-a purtat cuvântul spre crucea celor două scânduri. Sub ea sunt guri care așteaptă să-nghită trupul meu de fum învins mereu în luptă dreaptă la capătul oricărui drum. M-am prefacut că-mi placi, tu, viață, dar în poeme n-am mințit, mă uit de cruce cum se-agață cuvântul meu ca un cuțit. adina v. 20.04.2020