Din sculă am iesit si-n sculă voi ajunge Si văd cum fără capăt lichidul negru, curge Sunt îngerul tristeții alimentat de ură În mine generații succed fără măsură Nu vreau nimic din viața lipsită de un sens Dau timpul înainte să curgă tot invers Ofer la oameni clipa umplută de iluzii Visez o societate pe paturi în perfuzii Sunt filozoful care ar arde pe un rug Deserte idealuri de mine toate fug Am sufletul ca fumul ce fugăreste vise Povesti nemuritoare ce nu vor fi atinse Un nihilist din gânduri formate de cioran Prefer decât un om să fiu un sobolan Să rod la idealuri din mintea primitivă Si morții prin sfidare săi decorez colivă Iar ultima mea vorbă să fie fără haz Voi ați creat infernul iar raiul un necaz