nimeni

cel care s-a dus aproape 
umblând între zile și nopți 
dar totuși departe 
când pleoapele-ți deschizi 
nu s-a mai întors
bănuieli tatuate pe chipul unui amurg 
tristeți după culoarea celui spălat de sânge 
nimeni n-ar înțelege 
o clipă atât de ușor risipită 
lăsată ca pradă 
fiare cu sângele-n clocot
întâi 
se pierde uitarea 
apoi
plânsul nepătat de speranță 
o prăbușire spre ceva
înlocuind un nimeni