pretenții absurde de atâtea ori am avut radar perfect credeam că mi-e sufletul pentru pașii tăi pentru respirația ta pentru plânsul tău în pielea celuilalt cu râvnă cu iubire am putea în sfârșit mântuitor ajunge dacă n-am descoperi cu dezamăgire că suntem prizonierii epidermei noastre și cântul tău și plânsul tău, privirea ta emoțiile, neasemănarea și visele tale toate sunt ale mele în veci de veci și toate în veci îmi vor fi străine printre lacrimi, hohotind, te strâng pierdut te îmbrățișez cum nu voi mai putea îmbrățișa vreodată exiști în mine mai adânc decât în inima ta și cutremurat îți șoptesc din depărtare : - nimeni n-a înțeles pe nimeni niciodată !
sâmbătă, 19 aprilie 2025