Ce foame de nimic pe toţi ne-a cuprins Şi verdele cum s-a schimbat în sumbru cenuşiu Cât de puternic se crede dintre noi cel învins Între douã pahare de minciunã ori de viitor pustiu S-au inventat luceferi din bezna fãrã sfârşit Aşezaţi desupra stelelor pe socluri de cearã Botezând adevãrul într-un chip prea cioplit Prea departe de-a vremii dureroasã povarã Şi ce linişte oarbã a rãmas spânzuratã Între vorbele noastre nerostite mãcar Tristã, falsã cortinã, piesã neterminatã Orologiu defunct care numãrã anii-n zadar Ce sete de vid rãspândindu-se printre visele noastre De nimic nimãnui parcã azi nu-i mai pasã Şi din toate uitarea-i stãpânã peste hãuri albastre Iar nimicul din noi, învingãtor, se întoarce acasã
sâmbătă, 31 mai 2025