Măreţul nor te-a botezat Cu nume de crăiasă; Întâiul ceas am aşteptat, Să-ţi spun că-mi eşti frumoasă. Luceafărul ţi-e tatăl drept Şi mumă ti-e o stea. Să rătăcesc la al tău piept, Să-ţi spun că eşti a mea. Crescut-ai fost de oameni, Dar altceva tu esti; Căci prea mult tu le semeni, Acelor din poveşti. Şi te slăvesc în gându-mi― Miros vrajit de mac― Retras în mele-mi rânduri, Eu gându' mi-l împac. Copilă-n seninată Şi tot ce e nimic; Pot chiar să mor o dată, Dar vreau totuşi să-ţi zic. Căci minte-mi e nebună Şi dorul meu la fel; Că-n răul cel demonic, Văd îngerul din el. Atunci tu roză albă Ce-n toate m-ai atas, Cum să renunţ la tine Când mai e doar un pas ?... Un pas în a mea minte, Un veac sub al tău cer; Eşti crinul ce nu simte : Nici ploaie şi nici ger. Nici că ai vrea o clipă Cu ochi cuminţi să-mi spui; Iubire să nu caut, Acolo unde nu-i. Cu ei eşti ca o soră, Cu mine, un străin. Şi-n viaţa asta o ora, Aş vrea un dulce chin. Te ştiu că eşti acolo Între mister şi brută, Căci eu voi fi acela Ce-n noapte te sărută. Ferice noi v-om fi — Nimicule de azi― Ca trestia înfrâtă, În braţe ai să-mi cazi. Cu pleoapele aprinse De-un cenuşiu apus : ,,Iubite-voi in taină" E tot ce am de spus.