ninge afară și viscolul bate o iarnă se-așterne-ntre noi tu ești undeva departe eu singur aici răsfoind teancuri de albe foi urmele tale aproape s-au șters uitate îmi par și amintirile nici cuvinte nu am să așez într-un vers pentru că azi străine îmi sunt muzele aș pleca pe un drum să știu că duce la tine și te-aș căuta până obosesc mi-ar fi alături atâtea veri și-atâtea ne-nsemnate toamne dar totul e fără un rost căci nu mai pot să te găsesc...