Ninge în Dumbravă

- Azi ninge peste florile de nufăr
Şi dansul lor nostalgic alunecă suav
Pe-argintul unui lac, eu scriu şi sufăr,
Dumbrava e-mbrăcată în haină de postav.

Azi ninge peste florile de nufăr,
Printre talazuri ’nalte care se-ntorc din larg
Caut o poză-ascunsă-n vechiul cufăr
Al inimii și dorul mi-o-nalță pe catarg.

Când ninge-n amintirile cu nuferi,
Ca într-un basm feeric, semnat de amândoi,
Vei şti că sunt al tău, să nu mai suferi,
Că vom găsi cărarea spre soare înapoi.

- Azi ninge în poienile speranţei
Cu fluturii iubirii, pe ţărmul unui lac
Reduc în gând neliniştea distanţei
Care separă inimi. Un vânt elegiac

Trece prin noaptea albă, hăituită
De umbra amintirii, când soarele în păr
Mi-l aşezai, atât de mult iubită
Nu cred c-am fost vreodată, dar tu într-adevăr

Eşti împlinirea unui vis ferice
Atât de imposibil şi mult prea greu atins,
Ce-nchide răni, balsam pe cicatrice,
Prefaţa mea tardivă şi fără de cuprins.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif