ninge peste oraşul ruină şi câini vagabonzi peste oameni cu mersul mecanic de miriapozi ninge peste mâna întinsă-n abis cerşind în avans din ziua de mâine sau scormonind în gunoaie după aruncata fărâmă de vis după bucata de pâine e-n jur atât de curat căci iarna curge şiroaie şi totul îmbracă în alb până şi gândul şi ponositele straie închid ochii pentru o clipă voi uita că sunt un proscris o să am ce mânca voi trece şi prin paradis apoi voi sări prin zăpadă fericit de-atâta nins chiar dacă viscolul bate şi frigul îmi intră în oase de mi-e carnea un chin şi n-am Doamne cui să mă-nchin...
sâmbătă, 31 mai 2025