Parcă liniștea întreagă Fulgii vor cu îndârjire Din vecie să o tragă Într-o lume-n adormire. Cu răbdare îi destramă Țesătura ei de rază Și cu scamă după scamă Pe pământ lin o așează. Tihna c-orice fulg tot crește Ziua chiar de o cuprinde Și-o muțeală mai de pește Dalbă, fină se întinde. Mi se pare că secunde Prefăcute-n albe stele Sunt căzute orișiunde Ca un puf din zboruri grele. Și mă face de a crede Când mă uit lung prin ninsoare Timpul măreția-și pierde În clipeli fulguitoare. Și nu știu acum ce este Vremea care-i în scădere: Că-i pornire de poveste Înțesută cu tăcere, Începutul veșniciei Peste secole cărunte Cu triumful Poeziei Care pierde legi mărunte? Victor Bragagiu victorbragagiu. blogspot. com
sâmbătă, 31 mai 2025