Ce e val ca valul trece... M. Eminescu Cuvinte din povești să-mpartă Vor frumusețea diafană Și stele bat în orice poartă, Și fulgii cad pe orice geană. Iar sufletul în piept tresare Când înțeleg că-n mine sună O melodie de ninsoare Cu liniștirea în cunună. Nu înțeleg de ce mă cheamă Tăcerea asta scrisă-n note Că eu prind vântul strâns de coamă Cu-ncrederile donquijote. Și-ncep să buchisesc în iarnă Pe slovele tot duferite Iar cerul basmul nou îl toarnă, Iar eu nu pot a-l ține minte. Trece prin mine și pe-alături - N-am când să îl prefac în carte Tot rătăcindumă-n omături Atât de-aproape și departe. Întreg în dalba simfonie Plăpândă până-n efemeră Doar protestez c-o veșnicie Nu este dată-n atmosferă. Că ea va trece și s-a duce Și n-oi păstra-o-n amintire Nici până-n prima mea răscruce Sau la întâia poticnire. Dar voi primi așa cum este - Uitării i-oi ierta iar graba: Simt chiar de ea e doar poveste Însă n-a fulguit degeaba. Orice cuvânt sculptă în mine, Oricare stea mi-adăugase Și știu că dacă iarăși vine Mi-aduce clipele frumoase. E traiul suma de secunde Și principalu-i cum sunt ele - Lasă să-mi vină ca și unde Pline cu suflete de stele! Victor Bragagiu
sâmbătă, 31 mai 2025