E neagră ninsoarea de-atâta minciună Și cerul de-atâta trădare-a-nnegrit, Când negrii sunt norii ce-n suflet se-adună Uităm de iubire sub gândul umbrit. Uităm de iubire, uităm de cuvânt, Uităm ne-ncetat de visele moarte, Coșciugul lor i-un ne-mplinit jurământ, Îngropat adânc în vorbe deșarte. Azi Ție, Doamne-ți înălțăm o rugă, Topește din suflet negrele ninsori, Ca-n inimile noastre să nu mai ajungă Zăpezi încărcate de hâde culori. Ninsori de iubire, ninsori de tăceri, Ninsori cu dor de un alb fără pată, Pornească din ceruri! Noi muti și stingheri Să ningem în noi altă soartă. Căprar Florin