Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară, Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci, Aducând din depărtare într-o nestemată seară În divină împreunare fluturii platini și reci... Într-o dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii. Peste toate aceste clipe zurgălăi se aud departe... Renii trag o săniuță scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și-aplecată într-o parte Dar un moș o ține bine hohotind prin barba creață...!
sâmbătă, 31 mai 2025