Lacrima mi se prelinge Prin crevasa din gânduri, Iubita mea Luna A fugit cu un astru, Veșnicia adoarme Încropind niște rânduri, Din cer recompensă Unui romantic sihastru. Liniștea-mi smulge Tăcerea din palme, Zânele nopții Vrăjesc noi flăcăi, Sucindu-le mințile În feeria de basme, Dănțuind pentru zeii Pierduți prin făgădăi. Mă reped să le cert Cu gânduri râzînde Glasu-mi pustiit S-a ascuns întru-un sloi, Nu-mi găsesc vorba, Niciuna, niciunde, Cuvântu mi-a-nghețat Bântuit de strigoi. Mă ascund iute-n valuri Înspumate pe creste, Mă prind bine de briza Ce adie spre zori, Aștept norii să fugă Înspre piscuri celeste, Să rămân doar cu noaptea Rătăcit printre flori. Frunzărind norii negrii Iubita-mi răsare, Îmi surâde șăgalnic Îmbrăcată-n mireasă, Vulcanul din mine Emană fervoare, Îmbrățișând universul Cu tot cu crăiasă !
sâmbătă, 31 mai 2025