Soarele încet apune peste codri și câmpii, Iar pe bolta-ntunecată, stelele se-adună mii. Susur de izvoare molcom se aude-n depărtare, În zăvoaie virtuoz cântă, câte o privighetoare. Greieri, ”cri”,” cri ”,”cri ”,în beznă enigmatici se aud, Luna se ivește-n zare, frunzele ușor se ud. Cucuvele rătutite își lansează vaietul, Brotăcei orăcăind, invadează plaurul. În oraș e liniște, totul pare părăsit, Doar prin gară huruie, un mărfar hodorogit. Luminițe pâlpâie și se sting în depărtare, În crâng ies și mișună sute de viețuitoare. Somnu-și pune-ncet pecetea peste trupuri ostenite, În tărâmul viselor, minți-le-s ademenite. Doar un paznic mai veghează, într-al nopții întuneric Contemplând cu detașare, tot acest fundal feeric. Latră-un câine către lună, ceilalți 'l-ntovărășesc, Pentru cine îi aude, poate fi chiar pitoresc ! Cu un ”cucurig” marchează, miezul nopții negreșit, Un cocoș ce are-n pază, ouăle pentru clocit. Peste-o stradă un jandarm, patrulând de rond agale, Trage molcom din țigară și se leagănă din șale… În lumina pal-opacă, răspândită de neoane, Pare-un paj de Curtea Veche, străjuit de lampioane. Doar o crâșmă nu s-a-nchis și e plină de cheflii, Care sunt clienți fideli, beți și plini de datorii. Și-un bordel mai e deschis, până înspre dimineață, Este plin de amatori de amor, tocmit la piață. Luna-și plimbă strălucirea în înaltul boltelor, Somnul pune stăpânirea și pe iarba holdelor, Doar zefirul mai veghează, unduindu-le ușor, Boarea lui desăvârșește pâlpâitul stelelor. Este vremea ca ”poetul” să se ducă la culcare, Și să retrăiască-n vis, ultima lui compilare. De ți-o plăcea cititor, să-i acorzi un like, cum dară, Iar de nu, să-i scrii la comment : ”Te-am citit așa-ntr-o doară!” Noapte bună!
sâmbătă, 31 mai 2025