Noapte de toamnă târzie Când frunzele îmi fac cu mâna Şi vântul mă răsfaţă, Mă uit în sus : apare luna Şi totul prinde viaţă. Din pătura de stele-a lunii, Coboară perseide. Iar noi la marginea pădurii, Visăm că le vom prinde. Sub raza lunii ca opalul, Tăcut îmi mângâi trupul. Se scutură în vânt castanul. Să ne iubim e timpul.
sâmbătă, 31 mai 2025