Stelele au obosit, Adormind Pe patul de puf Ce acoperă Marea . Luna s-a stins Devreme, Mâhnită pe norii Ce i-au furat Oglinda. Fulgerul s-a topit În zarea de foc, Inundată De negre Fantasme. Vântul s-a înfuriat, Vâjâind liniștea Ce plânge Cu lacrimi De ploaie. Malul a obosit Sub greutatea Valului, Ce se zvârcolește Furibund. Eu rătăcesc Prin clipe ațipite, Ce se trezesc Să îmi asculte Gândul !