Așa cum sunt stelele așezate pe cer, așa e și viața mea în spiritul realității. Mi s-a umbrit tăcerea, trăiesc în sufletul lunii, ascund glasuri de disperare. Trântesc gândul de realitate, păcătuiesc zâmbind ironic și-mi aștern faptele-n regret. Sugrum nopțile-n tăcere, iar vocea cerului m-adoarme rătăcit. Trăiesc captând salvarea ce a fost rostită din gura sorții crude.
sâmbătă, 31 mai 2025