Seară –n lătrături târzii, Tu și clipele târzii Îmi dați pacea-ntunecată Ce a fost de mult uitată! Câte o mașină trece Prin ploaia măruntă, rece, La fereastra mea se stinge Amintirea ce mă-nvinge. Latră-ntruna o potaie Și-mi ajunge în odaie Visul mucegai de toamnă, Melancolic mă condamnă Să m-afund în ropot dulce Care-n somn de frunze-aduce Doar regretul goliciunii Crengilor ce-ntrec tăciunii. Mai încerc un gând uscat Ce de ploaie-a fost udat Și cu pleoapele sfârșite Las cuvinte risipite În tăcerea nopții albe. Număr sute, mii de boabe Ce izbesc pervazul rece… Ploaia-n vise mă petrece!
sâmbătă, 31 mai 2025