Noaptea dinaintea venirii... Soarele deasupra zării, n-apusese, avea dungi Erau semne de-ntrebare...ai plecat?cand ai s-ajungi? Trimitea spre Lună raze, neștiind dacă ar vrea, Luna, cu a ei lucire să înmoaie noaptea grea. Noaptea grea tace prin umbre, singurele artefacte Ce-mi apropie trecutul cel cu amintiri intacte, Și-mi face din șoapte rugă, ca iertare de păcat... Iară miezul nopţii-ntreabă:când ajungi?oare-ai plecat? Dac-aș ști că astă noapte străluce doar un moment N-aș dormi, și din nesomn ţi-aș dura un monument Din cuvinte înflorate și din flori cuvântătoare, Ca să-ţi lase sărutare.De-ai veni...când ajungi oare? Îţi croiesc un așternut din gânduri, spre dimineaţă, N-am răbdare și-ţi trimit, unul dat ca prin fâneaţă A plecat spre tine prinde-l, este fiul nopţii... Roagă-l să te însoţească, nu-l lăsa în voia sorţii... Știu că ai să vii dar tu, nu mai știi de te aștept? Dar în noaptea dintre zile îmi scot inima din piept O-nvelesc cu dorul tău, iar secundele rămase Pân’o fi să te-ntâlnesc, sunt solide și ceţoase. Ca-n povestea cu finalul așteptat ca o izbânda Noaptea grea s-a hotărât, va pleca să lase blândă Dimineaţa după zori, ca un vis îndeplinit... Și o notă de parfum...te-am simţit, deci ai venit. De-o să vezi că sunt în somn, singură tu nu vei fi Ești plutind în visul meu petrecând noaptea spre zi Ai gonit mirosul nopţii, mi-a fost dor de mâna ta Hai să ascultăm tăcerea...ai venit, nu mai pleca!
sâmbătă, 31 mai 2025