NOAPTEA ÎN ORAŞ

Un zâmbet şchiop, amar

Îi strălucea pe buze de kovar;

Şi vedea oraşul seara cum,

Se-ntoarce şi se face scrum.

Din străzile goale, pustii

Ieşeau prin pietre monştrii vii.

Se legănau în spaime ude,

În nopţi ce nimeni nu le-aude.

Oraş vechi cu oameni sute,

Oraş de vată de oţel şi multe

Ploi şi vânturi care prin minte-ţi merg

Şi amintirile la zi le sterg.

Un zâmbet şchiop, amar.

Şi trupul ei zăcea p-asfaltul cald...