Noaptea trezită din somn cu întunericul pe pantofii de lac îşi umple trupul cu lupi la pândă, dincolo de golul de sub aripile păsărilor care-şi uitaseră puii în cuiburi nedumerite de ce se-ntâmplă-n pădure. Doar câteva nepotriviri se disting aşa cum nu te aştepţi, ori aşteptarea ta identică cu a mea îmi smulge teama, o îmbracă-n şoapte şi măreşte ritmul inimii. În zorii pe care îi salvează sânii tăi aproape descreţiţi de lumină, încerc trăirea ruptă din carne flămândă ca ziua ce bate la uşă şi alungă noaptea.
sâmbătă, 31 mai 2025