Noblesse oblige

Miros urât de canal șerpuind către târg
Neluminate străzi pavate cu pietre de râu
Minți date plăcerilor în umbre de vânt 
Toate,țes pânzele eternului hău. 
Și neplânse-s.

Primeneste fantasmagorice vise.
Cele care au pus la îndoială iubirea-i
Găsește.O șansă acordă celor nespuse
Deși zise sa fie-ar fi vrut,ce-ți doreai
Și neplânse. 

Scoate din anii trecuți eternele clipe
Cu săruturi pe buze,pe gât, sau pe piept
Iartă flăcăul novice și șoptitele vorbe
La tine ajunse târziu și plecate nedrept.
Si neplânse. 

Poate ai tărie în tine,acum să dezlegi 
Un suflet,greșelii supus,plin de vină.
Curând călător la un țărm fare griji,
Lasandu-ti drum liber,eternă Lumină.
Noblesse oblige !

Gelu Radulescu,Ottawa.