Nocturna lui Chopin

- E luna într-un colț de zodiac
Cu fața-n puful multor nostalgii,
Mă uit la ea, suspin și mă prefac
Că-s fericit... doar tu poți să descrii

Ce-nseamnă toamna fără primăvară
Și ploaia rece fără curcubeu.
Așa sunt eu, un tren ce n-are gară
Când nu te simt vibrând la pieptul meu.

Îmi las obrazul pe fereastra lunii
Să-l mângâie nocturna lui Chopin
Și mă dezbrac la poarta pasiunii
Doar să-mi oferi un strop de oxigen.

- Mi-atinge timpul fruntea şi se-nclină
De parc-ar recunoaşte c-a greşit,
Iubirea mea, eu partea mea de vină
Mi-am asumat-o până la sfârşit.

Ce dacă viaţa are multe staţii,
Opreşte-te aici în burgul meu
Măcar puţin, spre alte destinaţii
Când vei pleca o să-nţelegi că eu

Las mâinile pe clape să-ţi atingă
În fiecare noapte-un vis desculţ,
Să-ţi fie cald şi-atunci când o să ningă.
La noi mi-e imposibil să renunţ.

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif