Nocturnii păstrează-n album Poze cu vise şi fum; Credeam că mi-e teamă în doi. Pe drumuri pavate-n noroi, Am pus felinarele roşii Să nu mai întrebe de noi. Şi cred că ar fi foarte simplu Să mătur pe unde-am umblat, Dar ştim amândoi mult prea bine Că totul e developat. „Ei, şi?”, mă întrebi într-o doară, Cu mâinile pe un făraş, Noi facem din noi chilioară, Filmăm din oraş în oraş. Cu frunţile semi-serene, Şi-n suflet cu roade perene, Păstrăm în album numai vise, Lipite-n cuvinte nescrise. Păcatul din mine se stinge Şi iadul spre seară învinge. 17 mai 2016, Constanţa