Noi doi si punctul fix

Un cantec nou cu roua in cuvinte,
Iubirea noastra a-nceput aici.
Eram in parcul cu alei tivite
Doi porumbei salbatici, doi pitici
De tabla aruncati in ront.

Ne-am asezat atunci la margine de timp,
Cu inimile noastre sangerand iubire - 
Doi emisari romantici ai altui anotimp
Veniti parca din cartea de citire,
Rastalmacind cuvintele duioase.
(Copii nevinovati, privind in ochii lumii,
Intunecati de valuri namoloase).

De ziua ta, ma-ntorc din nou cu gandul 
La parcul noastru sfant, ramas aiurea.
Vreau un punct fix in spatiu,
Nu sa rastorn pamantul,
Ci sa ramanem, pururi, noi doi
Si punctul fix: iubirea -