Se vor naşte multe ambiţii, timpul se va rostogoli peste noi, oasele din trupul nostru se vor întări şi vor cânta din fluier ajutate de vânt. N-o să se mai ştie nimic despre fluturi, despre aerul uşor de sub aripi, privirea se va adânci în depărtare unde totul pare învelit în mătase subţire, zilele eliberate de visele iubirii îşi poartă umbrele-n spate şi alunecă spre crepusculul de rubin. Noi oamenii respirăm în inima lucrurilor, ne îmbrăţişem de bucuria întâlnirii şi plecăm spre locuinţele curcubeului de lângă râul de argint. Aici sunt morile de piatră ale apei care macină zile şi nopţi, stele, femeile vin cu încredere la moară în dimeneţile cu soarele-n frunte şi cai albi în priviri. Cine le măsoară uiumul din dragoste când moraru’-l aşteaptă?
sâmbătă, 31 mai 2025