NOIEMBRIE de Marian Florentin Ursu * Așa ești tu femeie, în luna lui noiembrie, Ești palidă ca ceața, cuvintele ți-s reci Şi te întreci cu norii și te îmbraci în umbre Şi te prefaci în frunze de sălcii pe poteci Așa ești tu, mâhnită, în luna lui noiembrie, Când vântul ne destramă în cea din urmă zi, Ai aripile-ntoarse și zbori doar către tine Şi mie-mi lași abisul de-a nu te mai iubi Așa ești tu femeie, în prag de despărțire, Ai ochii arși de brumă și buze de strigoi, Când îți întorci obrazul eu te sărut subţire Şi te-nvelesc cu ploaia când umerii ți-s goi