Clădit-au grecii doară cetăţi de fală pline Şi temple mari şi ziduri ciclopice-au zidit, Dar toată măiestria clădirilor eline, Columnele de marmură şi templele divine, De mult s-au năruit. Trăiesc numai imagini, hrănite de-amintirea Condeiului istoric, ca vis numai trăiesc: Dar cine poate zice că le-a pierit mărirea? Ce cap va fi-ndărătnic să nege nemurirea Poporului grecesc? Nu murii ţin pe-o gintă, căci murii pot să cadă; Nu oamenii fac neamul, căci ei se nasc şi mor: Bărbaţii numai poartă putere şi dovadă, Dar nu prin fier şi lance, ei nu înving prin spadă, Ci-nving cu mintea lor. Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri; Trăiesc, ca să creeze, şi trec ca nişte regi. Umplând a lumii goluri, golind a mării plinuri, Ei mor deplânşi de-o gintă şi, chiar să moară-n chinuri. Nicicând nu mor întregi! Aceia sunt bărbaţii, cari pot s-alunge norii Naţiunilor uitate prin noapte şi sub fier, Bărbaţi superbi care poartă menirile Aurorei, Au larg avânt de vultur şi-n şir, ca şi cocorii, Ei fură foc din cer. Oh, sfânt şi nalt e darul, când ori la care neamuri Trăiesc bărbaţi cu suflet, cum nouă ne-a trăit Cipariu, căruntul duce, purtând a limbii flamuri, Cătând să lămurească prin vii şi mândre lamuri Un grai îmbătrânit. Căci l-a trimis Geniul luminii să-şi unească Puterea cu-ale altor bărbaţi cu suflet plin: Să caute şi să afle, să frângă-a lumii mască, Întregi să ne redea şi iar să ne renască Prin grai de la Quirin. Şi-acum răsună tonuri lugubre-n tot de-a latul Pământurilor unde un grai găseşti şi-un port, Că varsă lacrimi şipot tot colţul şi tot satul, Că gem la groapă flamuri cernite, ca bărbatul Naţiunii doarme mort! Gândirea lui, aprinsă de-a neamului iubire, Azi doarme-n glii şi doarme întreg avântul lui! Cipariu, care cată prin veacuri de-amintire O limbă românească şi-a limbii noastre fire, Cipariu de-acum nu-i! E mort Cipariu? Voi spuneţi că-i mort? Dar oare poate Să moară omul care dă vieţi, care-i trimis? Nu-i mort! În mii de piepturi, în piepturile toate, Trăieşte el de-a pururi; nici moartea nu ni-l scoate Din piept, unde ni-e scris! Trei scânduri şi-o movilă de glii nu pot s-ascundă Pe-un om iubit de-o lume, pe-un om de fapte mari! Un neam întreg, ce plânge, stă gata să răspundă Că-n veac va recunoaşte cu-o inimă profundă Pe marele Cipariu!
sâmbătă, 19 aprilie 2025