Nopți de brumar

- Sunt zilele mai scurte și mai crețe,
Umblă în ghete lungi și pardesiu
Au gust amar de mere pădurețe,
Iar seara-mi pare-un veșted sacagiu

Turnând pe streșini apă cu găleata
Și întuneric rece cu mănuși,
Le tremură copacilor cravata
Și bat cu crengile-nghețate-n uși.

Eu mă ascund sub cuvertura groasă
Și strâng în brațe perna pân-o rup,
Gândidu-mă la vin de tămâioasă
Pe care-l gust de pe fragilu'-ți trup.

- Sunt nopţile mai lungi şi mai încete,
Umblă desculţe prin alcovul cald,
Îşi scutură poemele din plete
Şi-mi toarn-absint în cupa de smarald.

De-ai şti ce vânt îmi bate în fereastră...
L-o fi atras poemul meu amar
Scris pe-un album de catifea albastră
Sau degetul oprit pe minutar?

Opreşte clipa asta pentru mine,
Şi-apoi, te rog, încearcă să descui
Misterele acestea feminine
Ce le-am ascuns de ochii orişicui.

Ioan Grigoraș &amp; Liliana Trif