- E noapte, rece și pustiu, Se leagănă speranțe-n vânt, Mă doare umbra ta, nu știu De ce se-ascunde-ntr-un cuvânt. Am două lacrimi pe obraz Și curg domol printre tăceri, S-au adunat multe-n pervaz De la-nceputu-acestei seri. Nu sunt pe drum trăsuri nici morți Nu rătăcesc scuipând pe cruci, Se-aprind doar lumânări la porți Și vântul suflă prin uluci. - E-un anotimp înşelător, Se joacă vântul prin grădini, Capricios, multicolor, Când dorul prinde rădăcini, Iar nopţile s-au comprimat Şi aerul miroase-a ploi, A verde-crud întârziat, A visu-n care amândoi Ne-am rătăcit intuitiv Să ne-ntâlnim pe-alei, în burg, Să împletim definitiv Melancolie şi amurg. Ioan Grigoraș & Liliana Trif